Acasă Expertiză tehnică Invertoare · injecție · baterii
GHID TEHNIC COMPLET — SISTEME FOTOVOLTAICE RACORDATE LA REȚEA

Cum injectează invertoarele FV energie în rețea — și cum lucrează bateriile

De la sincronizarea PLL și buclele de control, printr-un simulator interactiv de scenarii (cădere rețea, suprafrecvență, salt de fază, supratensiune), până la convertorul DC-DC cu MOSFET-uri, BMS și trecerea în mod backup. Conform EN 50549-1/2, EN 62116 și normelor ANRE.

U rețea (50 Hz) — referință I injectat — în fază (cos φ = 1)
NivelTehnic aprofundat
AcoperăInjecție · scenarii · baterii
NormativEN 50549 · EN 62116 · ANRE
InteractivSimulator de scenarii live
0Ideea în două propoziții

Invertorul este o sursă de curent, nu de tensiune

Un invertor cuplat la rețea (grid-following) nu impune o tensiune pe care apoi o forțează peste rețea — așa face un generator sau un invertor off-grid. El se „agață" de tensiunea existentă a rețelei și injectează un curent controlat, perfect sincronizat ca fază și frecvență. Excepția: în mod backup (EPS), invertorul hibrid devine grid-forming — sursă de tensiune — vezi tab ③ Baterii.

„Stăpânul"
REȚEAUA
impune U și f
U referință (50 Hz, ~230 V/fază)
I injectat (controlat în amplitudine + fază)
Sursă de curent
INVERTOR
urmează & injectează
PANOURI PV
DC · 100–1000 V string
Cine pe cine comandă: rețeaua dă tensiunea de referință; invertorul își reglează amplitudinea și faza curentului. Câtă putere activă scoate = cât dau panourile (MPPT) minus eventualele limitări de reglaj (P(f), P(U), limită export). Iar ca să împingă acel curent, ține la borne — măsurabil — 1–2 V peste rețea: gradientul care stabilește sensul energiei, detaliat științific în secțiunea 3.
1Pornire — secvența completă

Secvența de funcționare, pas cu pas

Din momentul în care apare soare pe panouri și până la injecția la putere nominală, invertorul parcurge o secvență strictă. Întreruptorul de interfață se închide abia la final — niciodată mai devreme.

1
Pornire DC (cold start) + testul de izolație Riso

Tensiunea de string urcă pe măsură ce panourile primesc lumină. Când U_string > pragul minim (tipic 100–200 V DC), se alimentează partea de comandă. Înainte de orice altceva, invertorul măsoară rezistența de izolație: conectează o punte rezistivă calibrată între PV± și pământ (PE) și măsoară curentul de scurgere. Sub 100 kΩ (sau 1 kΩ/V, după normă) → blocare + alarmă „Riso low" — semn de cablu DC rănit, conector inundat sau panou cu defect de izolație. Tot acum rulează autotestul AFCI (detecția de arc DC prin semnătura de zgomot RF 40–100 kHz).

U_string > U_start · R_iso ≥ 100 kΩ · AFCI self-test OK · interfață AC = OFF
2
Detectarea rețelei

Pe partea AC, invertorul măsoară pasiv (fără să injecteze nimic): verifică pe fiecare fază tensiunea U_min/U_max, frecvența f_min/f_max, succesiunea fazelor (L1→L2→L3) și prezența nulului. O fază lipsă, o succesiune inversată sau N întrerupt = nu pornește.

U: 195–253 V · f: 47,5–51,5 Hz · rotație L1-L2-L3 corectă · N prezent
3
Observare (grid check)

Monitorizează rețeaua un timp impus de normă: tipic 60 s la pornirea de dimineață, ≥180 s după o deconectare de protecție. Rețeaua trebuie să fie stabilă continuu — orice abatere (chiar 20 ms de supratensiune) resetează cronometrul de la zero.

T_obs ≥ 60 s (start) / ≥ 180 s (reconectare) · zero abateri · df/dt în limite
4
Sincronizare (bucla PLL)

Bucla PLL (Phase-Locked Loop) „prinde" faza și frecvența tensiunii rețelei și generează unghiul de referință θ folosit pentru modulația curentului. Detaliu complet în caseta Deep-dive SRF-PLL de mai jos — cu transformatele Clarke și Park.

PLL lock < 1 ciclu (20 ms) · eroare fază < 1° · ω_est = ω_grid
5
Închidere interfață

Contactorul/releul de interfață AC se închide doar cu toate condițiile îndeplinite. Închiderea se comandă la trecerea prin zero a tensiunii ca să nu apară șoc de curent. Invertorul e acum conectat galvanic, dar curentul de referință e încă zero.

K1, K2 = ON la zero-crossing · I_ref = 0 · dublu releu redundant (cerință normă)
6
Rampă de putere (soft-start)

Injecția crește lin — nu sare la P nominală. Tipic ≤10 %·Pn pe secundă (configurabil de OD). Protejează rețeaua de șocuri de tensiune și dă timp buclelor de reglaj să se stabilizeze.

dP/dt ≤ 10 %·Pn/s · țintă = min(P_MPPT, P_limit_export)

După deconectare, reconectarea reia pașii 3 → 4 → 5 → 6 cu observare prelungită (≥3 min). Timp total tipic până la P nominală: 3–5 minute. Poți vedea asta live în tab ② Simulator.

2Detectează · Măsoară · Analizează

Ce măsoară și cum se sincronizează

Invertorul măsoară permanent, cu eșantionare de 5–20 kHz, la borne — cât mai aproape de punctul de conectare. Mărimile alimentează patru consumatori interni: bucla de control a curentului, protecțiile, funcțiile de reglaj (Q(U), P(U), P(f)) și protecția anti-insularizare.

U / fază
Tensiune RMS per fază
Reglaj Q(U), P(U), protecții OV/UV, anti-insularizare. RMS calculat pe semiperioadă (10 ms) pentru reacție rapidă.
I / fază
Curent RMS per fază
Bucla de control în timp real (sub 100 µs per iterație). Calcul P, Q, S. Limitare hardware la suprasarcină.
f (Hz)
Frecvență sistem
Din PLL. Rezoluție ≤ 0,01 Hz. Alimentează P(f) și protecțiile OF/UF.
θ / φ
Unghi / defazaj
Sincronizare, cos φ, detecție salt de vector (vector shift) — semn de comutație în rețea sau insularizare.
df/dt
ROCOF
Rate of Change of Frequency. Prag tipic 1–2 Hz/s, fereastră 100–500 ms. Anti-insularizare rapidă.
Z_grid
Impedanța rețelei
Estimată continuu din ΔU/ΔI la variațiile proprii de injecție. Saltul brusc al Z = rețea dispărută.
Temperaturi interne
IGBT/MOSFET (NTC pe radiator), condensatori DC-link, magnetice. Derating liniar peste ~45 °C ambient.
R_iso / I_leak
Izolație + curent rezidual
R_iso la pornire; RCMU (curent rezidual) continuu în funcționare — salt de 30/60 mA = deconectare în 0,3 s (protecție atingere).

Deep-dive — cum funcționează PLL-ul (SRF-PLL)

Invertoarele trifazate folosesc aproape universal SRF-PLL (Synchronous Reference Frame PLL). Ideea: transformă cele trei tensiuni măsurate într-un sistem de coordonate care se rotește odată cu vectorul de tensiune — acolo, mărimile sinusoidale devin valori continue, ușor de regulat cu un PI.

V_a V_b V_cmăsurate
Clarkeabc → αβ
Parkαβ → dq (cu θ̂)
V_qținta: 0
PIregulator
Δω + ω₀ω₀ = 2π·50
integrator
θ̂unghi estimat

Bucla se închide: unghiul estimat θ̂ intră înapoi în transformata Park. Când θ̂ e corect aliniat cu vectorul tensiunii, componenta V_q = 0 și V_d = amplitudinea tensiunii. Orice eroare de unghi apare ca V_q ≠ 0, iar PI-ul corectează frecvența estimată până V_q revine la zero. Rezultatul: θ̂ urmărește faza rețelei cu eroare sub 1°, chiar și când rețeaua e distorsionată (filtrele pe V_q resping armonicele).

La invertoarele monofazate nu există trei faze pentru Clarke — se generează o componentă ortogonală virtuală (întârziere T/4, filtru SOGI), apoi același mecanism dq. De aceea PLL-ul monofazat e puțin mai lent la lock (1–2 cicluri).

În simulator (tab ②) vezi PLL-ul „re-prinzând" faza după un salt de vector — exact bucla asta lucrând.

Deep-dive — lanțul complet de control și putere

MPPTP&O / IncCond
Boost DC-DCridică la V_bus
DC-link≈ 600–800 V
PI V_dc→ I_d* (activ)
PI curent dq+ decuplare ωL
SPWM/SVPWMf_sw 16–20 kHz
Punte IGBT/SiCcomutație
Filtru LCLnetezește în sinus
RețeaPCC

Bucla exterioară (lentă, ~10 Hz): ține tensiunea DC-link constantă. Dacă panourile aduc mai multă putere, V_dc tinde să crească → regulatorul crește referința de curent activ I_d* → se injectează mai mult → V_dc revine. Referința de reactiv I_q* vine separat, din funcțiile Q(U)/cos φ.

Bucla interioară (rapidă, ~1–2 kHz banda): regulatoare PI pe axele d și q (cu termeni de decuplare ±ωL·I) duc curentul măsurat exact pe referință. Ieșirea = tensiunile de comandă V_d*, V_q* → transformate înapoi în abc → modulate PWM.

PWM și filtrul LCL: puntea comută la 16–20 kHz (SiC: până la 50 kHz) producând un tren de impulsuri; filtrul LCL (bobină–condensator–bobină) extrage fundamentala de 50 Hz. Rezonanța proprie a LCL e amortizată activ (virtual resistor în buclă). Rezultat la PCC: THD curent < 3 % și injecție DC < 0,5 %·In (protejează transformatoarele OD de saturație) — ambele cerințe de normă.

MPPT: algoritmul Perturb & Observe (sau conductanță incrementală) mișcă punctul de lucru cu pași mici (~1 V la 0,1–1 s) căutând maximul curbei P-V; eficiență statică >99,5 %. La umbrire parțială curba are mai multe maxime locale — invertoarele moderne fac periodic (5–10 min) un global scan pe toată plaja ca să nu rămână blocate pe un maxim local.

3Cu cât „împinge" față de rețea

De ce și cu cât crește tensiunea la PCC

Regula de aur a electrotehnicii: energia curge întotdeauna „la vale", de la potențialul mai mare spre cel mai mic. Ca invertorul să împingă curent ÎN rețea, la bornele lui trebuie să existe — și există, măsurabil — o tensiune cu 1–2 V mai mare decât rețeaua din amonte. Acest mic gradient stabilește sensul energiei. Iar pe măsură ce curentul străbate impedanța liniei (R + jX), gradientul se propagă: cu cât rețeaua e mai „slabă", cu atât ΔU total e mai mare.

Cascada de tensiune la prânz — cine e mai „sus" împinge energia spre cel mai „jos"

234,6 V BORNE INVERTOR 233,9 V tablou casă 233,2 V contor / PCC 232,1 V branșament / stradă 230,8 V bară trafo JT ΔU ≈ 1,4 V la borne — „cei 1–2 V" care stabilesc sensul sensul energiei ⟶ mereu pe gradient, de la 234,6 V spre 230,8 V seara, fără producție, cascada se inversează: trafo-ul devine „dealul", casa „valea" — și energia curge invers
Exemplu numeric (5 kW monofazat): I = 5.000 / 230 ≈ 21,7 A. Cablu invertor→tablou (10 m, 6 mm², dus-întors) ≈ 0,030 Ω → +0,65 V; tablou→contor + conexiuni ≈ 0,035 Ω → +0,76 V. Total: bornele invertorului stau cu ≈ 1,4 V peste PCC — diferență pe care o poți măsura cu un voltmetru bun: la prânz, priza de lângă invertor arată cu 1–3 V mai mult decât una din capătul casei; seara, fără producție, sunt identice. Exact testul pe care îl facem la punerea în funcțiune.

Deep-dive — cele două „pârghii" prin care invertorul împinge puterea

① Prin rezistență (JT — cazul tău): când impedanța dintre invertor și rețea e dominant rezistivă, curentul activ e împins de diferența de amplitudine: I = (U_inv − U_rețea) / R. Vrei 21,7 A prin 0,065 Ω? Ai nevoie de exact +1,4 V la borne. Mai mult soare → mai mult curent comandat → diferență ușor mai mare. Asta e fizica „celor 1–2 V".

② Prin reactanță (MT / mașini sincrone): prin X, puterea activă curge cu avansul de fază δ, nu cu amplitudinea: P = (U_inv · U_rețea / X) · sin δ. Fundamentala sintetizată de punte „aleargă" cu câteva grade înaintea rețelei — la fel cum un generator sincron împinge putere avansându-și rotorul. Amplitudinea prin X controlează, separat, reactivul Q.

Nuanța de control care împacă totul: invertorul nu „setează" rigid +1,5 V ca o sursă de tensiune clasică. Bucla de curent recalculează la fiecare 50–100 µs tensiunea pe care puntea trebuie s-o sintetizeze: U_punte = U_rețea_măsurată + Z · I_referință. Diferența de 1–2 V este consecința măsurabilă a curentului comandat — nu cauza setată manual. De aceea invertorul „călărește" mereu deasupra rețelei: dacă rețeaua urcă la 250 V, bornele lui urcă la ~251,5 V. Și tot de aceea, la pragul de 253 V, e obligat să reducă puterea — propria injecție îl împinge peste limită.

U rețea măsurată230,0 V
+
Z · I_ref0,065 Ω × 21,7 A
=
U sintetizat PWM231,4 V la punte
curge exact I_ref21,7 A spre rețea

Fazorial: U_inv = U_PCC + I·R + jI·X — puțin mai mare ȘI puțin înainte

U_PCC (rețeaua, referința) I·R j·I·X U_inv — mai lung (amplitudine ↑) și rotit înainte (fază ↑) δ la cos φ = 1, curentul I e în fază cu U_PCC; căderea I·R „lungește" fazorul, I·X îl „rotește" înainte cu δ ≈ 1–3°
Citire: componenta I·R cere amplitudine în plus (de-aici „cei 1–2 V"), componenta j·I·X cere avans de fază δ. Invertorul le livrează pe amândouă simultan, prin PWM, la fiecare semiperioadă — și astfel sensul energiei rămâne mereu dinspre el spre rețea, indiferent de variațiile rețelei.
NOD REȚEA U (tare) Z = R + jX cablu + trafo + rețea amonte I injectat PCC U + ΔU INVERTOR sursă de curent ↑ PV DC
Curentul injectat circulă dinspre invertor spre rețea prin Z. Tensiunea la PCC urcă cu ΔU; aceeași putere pe o rețea slabă (Z mare) dă ΔU de câteva ori mai mare decât pe o rețea tare.
ΔU ≈ ( P · R + Q · X ) / Un
P = putere activă · Q = reactivă (+capacitiv / −inductiv) · R, X = rezistența și reactanța liniei · Un = tensiunea nominală pe fază
În JOASĂ tensiune (JT)
R ≫ X
Cabluri lungi, secțiune mică → domină termenul P·R.

Tensiunea urcă mai ales din puterea activă. Reglajul de reactiv ajută puțin; pentru a opri urcarea trebuie redusă puterea activă — funcția P(U). Exemplu numeric: 5 kW pe un branșament cu R=0,5 Ω, X=0,1 Ω → ΔU ≈ (5000·0,5)/230 ≈ 10,9 V (+4,7 %).

În MEDIE tensiune (MT)
X ≈ R
Linii MT — reactanța inductivă devine comparabilă.

Termenul Q·X contează. Aici absorbția de reactiv (Q negativ) scade eficient tensiunea — invertoarele lucrează ca STATCOM virtual, exact ce cere OD prin Q(U) la CEF-uri.

4Pe fiecare fază

Monofazat vs. trifazat — cum crește U pe fază

Aceeași putere injectată ridică tensiunea diferit, în funcție de câte faze o duc. La aceeași P, ΔU pe faza încărcată în monofazat ≈ 3× mai mare decât pe oricare fază în trifazat — plus dezechilibru și curent pe nul.

RACORD MONOFAZAT
P pe o singură fază
Toată puterea trece prin L1; L2 și L3 neîncărcate de FV.
ΔU mareL1
L2
L3
⚠ Dezechilibru + deplasare de nul (la N slab, tensiunile pe celelalte faze se deformează)
RACORD TRIFAZAT
P / 3 pe fiecare fază
Distribuție simetrică pe L1, L2, L3. Nulul cu curent ≈ 0.
ΔU micL1
ΔU micL2
ΔU micL3
✓ Echilibrat, fără nul încărcat, ΔU simetric și controlabil

Concluzie de proiectare

Peste pragul monofazat al operatorului (uzual 4,6 kW pe branșament monofazat), mergi pe trifazat — nu doar pentru curent, ci ca să ții ΔU pe fază în limitele EN 50160 (±10 %) și să eviți dezechilibrul. La CEF-uri invertoarele sunt obligatoriu trifazate, iar tensiunea urcă simetric.

4bEfectul cumulat de zonă

De ce crește tensiunea când tot cartierul are panouri

Un singur prosumator ridică tensiunea cu ΔU-ul lui. Dar pe un feeder de JT cu 10–30 de instalații FV, toți curenții injectați se adună pe aceleași segmente de cablu — iar la prânz, cu consum mic și producție maximă, fluxul de putere se inversează: energia curge dinspre case spre transformator. Tensiunea urcă în trepte de-a lungul liniei și e maximă la capătul feederului — exact unde stau ultimele case racordate.

Profilul de tensiune de-a lungul feederului — prânz însorit vs. seară

253 V — limita +10 % (EN 50160) 230 V — nominal U(x) prânz ↑ U(x) seara ↓ (consum, fără PV) TRAFO JT 20/0,4 kV · ploturi fixe distanța de-a lungul feederului → (capătul liniei = tensiunea cea mai mare) PV PV PV PV PV capăt de linie — cel mai expus ⟵ flux INVERS de putere la prânz (casele alimentează trafo-ul)
Trei cauze care se adună: ① curenții tuturor caselor împart aceleași segmente de cablu — pe tronsonul de lângă trafo curge suma tuturor injecțiilor, deci fiecare vecin nou ridică tensiunea și la ceilalți; ② transformatorul JT clasic are ploturi fixe (se reglează doar manual, scos de sub tensiune) — nu poate „coborî" tensiunea la prânz; ③ la prânz consumul e minim și producția maximă — exact combinația care împinge profilul în sus. Seara fenomenul se inversează: același feeder are tensiune mică la capăt.
ΔUcapăt ≈ Σtronsoane ( Rk · ΣPaval,k + Xk · ΣQaval,k ) / Un
Pe fiecare tronson k, contează suma puterilor tuturor instalațiilor din aval — de aceea capătul liniei „moștenește" toate căderile de tensiune cumulate.

De ce „nu mai aprobă OD-ul" racordări într-o zonă

Operatorul de distribuție rulează exact calculul de mai sus la fiecare cerere de racordare (studiu de soluție). Când ΔU cumulat estimat la prânz se apropie de +10 %, sau transformatorul ar ajunge la flux invers peste capacitatea lui, ATR-ul se respinge sau se condiționează: limită de export (uneori 0), trifazare obligatorie, Q(U)/P(U) impuse, sau întărire de rețea pe banii solicitantului. Nu e rea-voință — e fizica feederului partajat.

Ce ajută practic: autoconsum mare (baterie — energia nu mai pleacă pe linie), export limitat la orele critice, cos φ sub-excitat impus, și — sistemic — trafo cu ploturi automate (OLTC) sau cabluri îngroșate, pe care OD-urile le instalează în zonele saturate.

4cDinamica norilor

Norul trece, soarele „explodează": vârfuri de iradianță și rampe

Exact cum ai observat: când soarele iese dintre nori, centralele nu revin „lin" — sar brusc, și uneori peste puterea de cer senin. Fenomenul se numește cloud-edge enhancement: marginea albă a norului reflectă și împrăștie lumina, iar panoul primește simultan radiația directă + cea reflectată de nor — vârfuri de 1,2–1,5 kW/m² (față de ~1,0 kW/m² cer senin), pentru secunde–zeci de secunde.

Efectul de margine de nor — iradianța și puterea în timp

norul trece prin fața soarelui… timp (secunde) 1.000 W/m² — cer senin ~1.250 W/m² — vârf de margine de nor umbră: 150–300 W/m² VÂRF: direct + reflexia norului rampă: 0→120 % în 2–10 s
La o singură centrală, saltul e brutal: de la 20 % la 100–120 % din Pn în câteva secunde. La zeci de centrale pe același feeder, dacă norul le „descoperă" pe rând, rampele agregate ating MW pe minut pe o plecare de MT — tensiunea pulsează (flicker), iar OLTC-urile și regulatoarele OD lucrează în gol după fiecare nor.
Ce probleme creează vârfurile și rampele
  • Flicker / pulsații de tensiune pe feeder — vizibile la vecini ca becuri care „respiră"
  • Supratensiuni de scurtă durată la capăt de linie când vârful prinde consum mic
  • Uzura OLTC la trafo MT — sute de comutări/zi în zonele cu nori convectivi
  • Invertor peste Pn DC: vârful de iradianță + supradimensionarea DC (1,2–1,3×) → invertorul intră în clipping (limitează la Pn AC) — energia vârfului se pierde, dar rețeaua e protejată
Cum se atenuează — în invertor și în sistem
  • Limită de gradient (ramp-rate control, %Pn/min) — invertorul urcă lent chiar dacă soarele a „explodat"; cerută deja la CEF-uri
  • P(U) și Q(U) — absorb local efectul de tensiune al vârfului
  • Bateria ca tampon: absoarbe vârful, netezește rampa (smoothing) — funcție nativă la hibride
  • Dispersia geografică: norii nu acoperă simultan toate centralele — agregat, rampele scad cu radicalul numărului de amplasamente
  • Curtailment dispecerizat la CEF-uri (limită de export comandată de OD/Transelectrica)
5Răspunsul la creșterea tensiunii

Cum reglează invertorul tensiunea

Invertoarele conforme EN 50549 implementează funcții standardizate, aplicate în trepte — de la „blând" (reactiv) la „dur" (limitare P, deconectare). Le poți declanșa pe rând în simulator.

Q(U) — Volt/VAr

Când U crește, invertorul absoarbe reactiv; când scade, injectează. Eficient mai ales în MT (termenul Q·X).
U (V) +Q (cap.) −Q (ind.) zonă moartă ±2-5 % U scade → injectează Q U crește → absoarbe Q

P(U) — Volt/Watt

Dacă tensiunea urcă în continuare, invertorul reduce puterea activă — „frâna" pentru supratensiune în JT.
U (V) 100% prag start (≈1,09·Un) U max

Treptele de reglaj, de la blând la dur:

1
cos φ fixFactor de putere impus permanent (ex. 0,95 inductiv). Invertorul produce continuu o cotă de reactiv.
2
cos φ(P)Factorul de putere variază cu puterea: la P mică cos φ = 1, la P mare alunecă spre 0,95 — reactiv doar când chiar împingi.
3
Q(U) / Volt-VArReactiv proporțional cu abaterea de tensiune, cu zonă moartă ±2-5 %. Funcția standard cerută de OD în MT.
4
P(U) / Volt-WattReduce puterea activă când U trece de ~1,09·Un. Singura măsură eficientă în JT pe rețele slabe.
5
Protecție OVU peste prag un timp dat (ex. >253 V, 100 ms la pragul rapid) → deconectare + reobservare 3 min.
6
Protecție OF/UF + ROCOFf în afara 47,5–51,5 Hz sau df/dt > 1–2 Hz/s → deconectare imediată.

P(f) / RFA-CR — la suprafrecvență (peste 50,2 Hz) invertorul reduce puterea pe o pantă standard de 40 %·Pn per Hz; la 51,5 Hz se deconectează. Frecvența mare = exces de generare în SEN — milioanele de invertoare devin un regulator distribuit al sistemului energetic. Încearcă scenariul în simulator.

6Când se deconectează — siguranța

Insularizarea și protecția anti-insularizare

Dacă rețeaua publică „cade", invertorul nu are voie să continue să alimenteze o porțiune de rețea împreună cu consumatorii locali — ar fi pericol de electrocutare pentru echipele care intervin pe linii „aparent moarte". Deconectarea automată e obligatorie prin lege.

REȚEA căzută ✕ întrerupător deschis „INSULĂ" periculoasă INVERTOR încă injectează? SARCINĂ consum local
Cazul critic: când sarcina locală ≈ producția, U și f la borne aproape nu se schimbă la dispariția rețelei — protecțiile pasive „nu văd" defectul. De aceea sunt obligatorii și metodele active, care perturbă deliberat și observă dacă „cineva" (rețeaua) mai corectează.
Protecție PASIVĂ
  • U min/max — fereastră ±15-20 % Un, trepte rapide/lente
  • f min/max — 47,5–51,5 Hz
  • ROCOF — df/dt > 1–2 Hz/s pe fereastră 100–500 ms
  • Salt de vector — discontinuitate de fază > 6–10°

Pragurile și temporizările — tabelate în EN 50549-1 + norma ANRE.

Protecție ACTIVĂ
  • SFS (Slip-mode Frequency Shift) — împinge ușor frecvența; rețeaua o ține pe loc; fără rețea, deriva se accelerează → detecție
  • SVS (Voltage Shift) — variază amplitudinea curentului și observă U
  • Injecție de impedanță — armonică mică; saltul Z = rețea lipsă
  • AFD — distorsiune controlată a undei (zero-crossing forțat)

Detectează insula chiar la echilibru perfect producție = consum.

TIMP DE DECONECTARE: ≤ 2 secunde (testat după EN 62116)

La instalațiile medii/mari, OD cere suplimentar un releu de interfață anti-insularizare extern (protecție de cuplă), redundant față de cel din invertor, cu buletin de verificare periodică. Vezi insularizarea „live" — inclusiv cazul echilibrat — în simulatorul de scenarii →

01 — ROL
Sursă de curent comandată

Se sincronizează pe tensiunea rețelei (PLL) și injectează curent în fază. „Stăpânul" este rețeaua.

02 — TENSIUNE
ΔU = (P·R + Q·X)/Uₙ

În JT domină P·R; în MT contează Q·X — acolo reactivul reglează eficient.

03 — PE FAZĂ
Trifazat > monofazat

Mono: toată P pe o fază → ΔU ~3× + dezechilibru. Trifazat: P/3, simetric.

04 — REGLAJ U
cos φ → Q(U) → P(U) → OV

Trepte de severitate standardizate, configurate de OD la PIF.

05 — FRECVENȚĂ
P(f) peste 50,2 Hz

Reducere 40 %·Pn/Hz; deconectare la 51,5 Hz. Invertoarele stabilizează SEN.

06 — INSULARIZARE
Detect ≤ 2 s

Pasiv + activ (SFS/SVS/Z). Reconectare după ≥3 min de observare + rampă.

Simulator interactiv — mașina de stări a invertorului

Apasă pe un scenariu și privește invertorul reacționând

Motorul de mai jos rulează în timp real mașina de stări a unui invertor conform EN 50549: forma de undă a tensiunii la PCC (verde), curentul injectat (auriu, punctat) și puterea de ieșire (grafic portocaliu jos). Timpii lungi (observarea de 180 s) sunt accelerați ×30 ca să nu aștepți — restul logicii respectă pragurile reale din normă.

frecvență vizuală încetinită · observare accelerată ×30
STANDBY OBSERVARE SINCRONIZARE PLL RAMPĂ INJECȚIE DETECȚIE INSULĂ TRIP / DECONECTAT
Rețea prezentă
PLL sincron
Injecție activă
Protecție declanșată
P activă0 %
Q reactivă0 %
Frecvență50,00 Hz
Tensiune PCC100 %
Scenariul 1 — Cade rețeaua

La dispariția rețelei, invertorul rămâne singur cu sarcina locală („insulă"). Metoda activă SFS împinge frecvența — fără rețeaua care s-o țină la 50 Hz, deriva se accelerează vizibil. ROCOF + fereastra de frecvență declanșează: deconectare sub 2 secunde, releul de interfață se deschide, PCC rămâne fără tensiune.

EN 62116 · deconectare ≤ 2 s · apoi PCC mort
Scenariul 2 — Revine rețeaua

Invertorul NU se reconectează instant: observă rețeaua 180 de secunde (aici accelerat ×30), apoi PLL-ul resincronizează, releul se închide la trecerea prin zero și puterea urcă pe rampă ≤10 %·Pn/s. Total real: 3–5 minute. Asta explică de ce „nu produce imediat după pană".

EN 50549-1 · T_obs ≥ 180 s · rampă ≤ 10 %·Pn/s
Scenariul 3 — Suprafrecvență

La 50,45 Hz invertorul nu se oprește — intră în P(f): reduce puterea cu 40 %·Pn pentru fiecare Hz peste 50,2. Vezi gauge-ul P coborând la ~90 %. La 51,7 Hz pragul superior e depășit → deconectare imediată. Frecvența mare = SEN are exces de generare, invertoarele ajută sistemul.

RfG / RFA-CR · droop 40 %·Pn/Hz peste 50,2 Hz
Scenariul 4 — Crește tensiunea

+7 %: intră Q(U) — invertorul absoarbe reactiv (gauge Q pe minus), P rămâne 100 %. +11 %: se adaugă P(U) — puterea activă scade vizibil. +17 %: protecția OV declanșează în 100 ms și deconectează. Exact treptele „blând → dur" din tab ①.

Q(U) → P(U) → OV trip · EN 50549-1
Scenariul 5 — Salt de fază

Un salt mic (12°) — tipic la comutări de sarcini mari în zonă — e ride-through: PLL-ul re-prinde faza în ~40 ms, injecția continuă. Un salt mare (55°) e semn de eveniment grav (comutare în stație, insularizare) → protecția de salt de vector deconectează.

Vector shift · prag tipic 6–10° protecție externă
Ce să urmărești în animație

1) Curentul auriu dispare instant la orice trip — releul se deschide. 2) Unda verde rămâne doar dacă rețeaua există. 3) În DETECȚIE INSULĂ vezi frecvența „fugind" — asta e SFS-ul fără rețea. 4) La reconectare, curentul crește treptat — rampa soft-start.

log evenimente cu timestamp în panoul din dreapta
B1 · Arhitectura sistemului hibrid

Unde stă bateria în lanțul de putere

La un invertor hibrid DC-coupled (Huawei, Deye, GoodWe, Sungrow hybrid), bateria se conectează direct pe magistrala DC (DC-link) printr-un convertor DC-DC bidirecțional propriu. Energia panourilor ajunge în baterie fără să mai treacă prin conversia AC — un singur etaj de conversie, randament 97–98 % pe drumul PV→baterie. Alternativa AC-coupled (baterie cu invertor propriu, legată pe partea AC) se folosește la retrofit — randament mai mic (3 conversii), dar nu atinge instalația existentă.

Topologia hibrid DC-coupled — fluxurile de putere

PV stringuriDC variabil
MPPT boost2-4 trackere
DC-link600–800 V
DC-DC bidirecționalMOSFET · buck/boost
BATERIE + BMSLV 51,2 V / HV 150–800 V
DC-link
Punte DC-ACIGBT/SiC · PWM
Filtru LCL
Releu rețeaK1/K2
REȚEAgrid-following
Punte DC-AC
Releu EPSseparat galvanic
Port BACKUPgrid-forming · 230 V/50 Hz proprii
Cheia arhitecturii: DC-link-ul e „piața centrală" — MPPT aduce energie, DC-DC-ul bateriei o ia sau o dă înapoi, iar puntea DC-AC o schimbă cu rețeaua sau cu portul de backup. Toate fluxurile se reglează prin tensiunea DC-link (dacă urcă = exces → încarcă bateria sau exportă; dacă scade = deficit → descarcă bateria sau importă).
Zi — surplus PV

Panourile acoperă casa, surplusul încarcă bateria; ce depășește și bateria → export.

PV → casă + baterie + rețea
Noapte — descărcare

Bateria preia consumul casei (self-consumption). Rețeaua doar dacă bateria atinge SOC minim.

baterie → casă · rețea standby
Backup — rețea căzută

Releul de rețea se deschide, invertorul devine sursă de tensiune pe portul EPS. Casa merge mai departe.

baterie (+PV) → port EPS
B2 · Electronica de putere a bateriei

Convertorul DC-DC bidirecțional — MOSFET-urile la lucru

Între DC-link (~600–800 V) și baterie stă un convertor buck/boost sincron în semipunte: două MOSFET-uri (Q1 sus, Q2 jos), o bobină L și condensatoare de filtrare. Aceleași două tranzistoare fac și încărcarea, și descărcarea — se schimbă doar care din ele „tocă" (PWM) și care redresează sincron. Comutație la 20–100 kHz.

DC-link 600–800 V + C_bus Q1 high-side PWM ▢▢▢ Q2 low-side sync rect L BATERIE LiFePO₄ 16s · 51,2 V (LV) / HV stack BMS: V_cel · I · T° · SOC SOC 70 % faza A — Q1 conduce: curentul crește prin L spre baterie
Mod ÎNCĂRCARE (buck): Q1 „tocă" la 20–100 kHz cu factor de umplere D = V_bat/V_bus. Faza A (verde): Q1 conduce, curentul crește prin L spre baterie. Faza B (portocaliu): Q1 se stinge, curentul de bobină continuă prin Q2 (redresare sincronă — Q2 e pornit deliberat în locul diodei interne, pierderi de 5–10× mai mici: RDS(on)·I² în loc de 0,7 V·I). Între comutații există un timp mort de ~100 ns — ambele tranzistoare blocate, ca să nu apară scurt pe braț (shoot-through).

Detalii care fac diferența la randament

Interleaving (2–4 faze): convertoarele de putere mare folosesc 2–4 semipunți în paralel, defazate la 180°/90° — ripple-ul de curent se anulează reciproc, bobinele sunt mai mici, iar căldura se distribuie. La 10 kW de baterie, fiecare fază duce doar 2,5 kW.

SiC în loc de Si: invertoarele moderne HV folosesc MOSFET-uri din carbură de siliciu — comută la 100 kHz cu pierderi minime, magnetică mai mică, randament total 98,5 %+ pe lanțul baterie→AC.

Limita reală de putere = min(invertor DC-DC, curent maxim BMS, C-rate baterie). Exemplu: baterie 10 kWh cu C-rate 0,5 → max 5 kW continuu, chiar dacă invertorul ar putea 8 kW. De aceea bateria „mică" limitează backup-ul.

Profilul de încărcare CC-CV

Întâi curent constant (CC) până la tensiunea de absorbție (~3,55 V/celulă), apoi tensiune constantă (CV) cu curent în scădere, apoi repaus.
timp CC — curent constant CV — tensiune ct. float I V 56,8 V (3,55 V/cel)

Temperatura comandă tot

BMS-ul taie sau reduce încărcarea în funcție de temperatura celulelor — litiul nu se încarcă sub 0 °C (risc de placare cu litiu metalic = degradare ireversibilă).
T (°C) I_chg max 0 °C 45 °C 0 A 100 % derating
B3 · Creierul bateriei

BMS — monitorizare pe fiecare celulă

Battery Management System-ul măsoară fiecare celulă în parte (±1–2 mV), curentul total (șunt sau senzor Hall), temperaturile în 4–8 puncte și izolația față de carcasă. El decide cât curent acceptă bateria și comandă invertorul prin CAN/RS485 — „closed-loop": invertorul nu încarcă cum vrea el, ci cum dictează BMS-ul.

Stack 16s LiFePO₄ (51,2 V) — echilibrare live

Celula 7 are 3,412 V — peste medie. BMS-ul îi conectează rezistorul de bleed (echilibrare pasivă, 50–150 mA) și o descarcă ușor până se aliniază cu restul. Fără echilibrare, celula „fugită" ar atinge prima pragul de 3,65 V și ar opri încărcarea întregului pack — capacitate pierdută. Sistemele premium folosesc echilibrare activă (transferă energia în loc s-o ardă).
Protecție BMSPrag tipic LiFePO₄Acțiune
OV celulă> 3,65 VOprește încărcarea (deschide MOSFET-ul de charge din BMS)
UV celulă< 2,50 VOprește descărcarea; sub 2,0 V — celulă posibil deteriorată ireversibil
OT încărcare> 55 °CStop charge; între 45–55 °C derating progresiv
UT încărcare< 0 °CStop charge (placare litiu); unele pack-uri au încălzitor intern
OC / scurtcircuit> 1,2–2 × I_nom / di/dtDeconectare în µs prin MOSFET + siguranță pirotehnică/fuzibil ca backup
DezechilibruΔV > 30–50 mVEchilibrare pasivă/activă; alarmă dacă persistă (celulă îmbătrânită)
Izolație (HV)< 100 Ω/VAlarmă + deconectare — obligatoriu la stack-urile HV 150–800 V

Cum știe bateria cât SOC are — și de ce uneori greșește

Coulomb counting: BMS-ul integrează curentul (Ah intrați − Ah ieșiți). Precis pe termen scurt, dar acumulează derivă (offset-ul senzorului).

Corecție OCV: la repaus, tensiunea în gol se mapează pe SOC. Problema LiFePO₄: curba OCV e extrem de plată între 20–80 % (3,25–3,33 V) — de aceea SOC-ul afișat „sare" uneori brusc după o încărcare completă: BMS-ul s-a recalibrat la 100 %.

Practic: o încărcare completă periodică (1×/săptămână) ține SOC-ul calibrat. SOH (State of Health) se estimează din capacitatea efectiv măsurată între două calibrări — așa detectează platforma noastră degradarea în timp.

B4 · Momentul adevărului

Trecerea în mod backup — de la grid-following la grid-forming

Când rețeaua cade, invertorul hibrid face în câteva milisecunde o transformare de identitate completă: din sursă de curent care urmează rețeaua, devine sursă de tensiune care creează propria rețea de 230 V / 50 Hz pe portul de backup. Condiția legală absolută: separarea galvanică de rețeaua publică înainte să formeze insula proprie.

Cronologia comutării pe backup (EPS) — sub 20 ms

0 ms
rețeaua cade
~4 ms
detecție UV rapidă
(½ semiperioadă)
~10 ms
releu rețea DESCHIS
separare galvanică
~14 ms
comutare control:
grid-forming
~18 ms
230 V pe portul EPS
casa merge
U rețea ~18 ms gap U formată de invertor (port EPS)
Golul de ~10–20 ms e invizibil pentru becuri, frigider, TV, router (sursele lor în comutație au condensatori care țin 50–200 ms). UPS-urile „adevărate" (online double-conversion) au 0 ms — dar invertoarele hibride de calitate acoperă 99 % din nevoile casnice. La revenirea rețelei: invertorul sincronizează întâi insula EPS cu faza rețelei (PLL pe partea de rețea), abia apoi închide releul — fără sincronizare, cuplarea a două sinusoide defazate ar produce curenți distructivi.
Ce se schimbă în bucla de control la grid-forming
  • Referința devine V și f (230 V, 50 Hz generate intern de invertor), nu I
  • PLL-ul nu mai urmărește — oscilatorul intern dă unghiul θ
  • Curentul devine consecință: cât cere sarcina, atât curge (până la limită)
  • PV-ul rămâne activ: MPPT alimentează DC-link-ul, bateria preia diferența (încarcă pe surplus, descarcă pe deficit)
  • La suprasarcină: limitare de curent → tensiunea „cade" → deconectare EPS cu alarmă
Limitele backup-ului — de știut la proiectare
  • Puterea EPS ≤ puterea nominală invertor ȘI ≤ puterea de descărcare a bateriei (C-rate!)
  • Pornirile de motoare (pompe, compresoare) cer 3–7× curent — invertoarele oferă tipic 2×Pn pentru 5–10 s
  • Pe monofazat, backup-ul alimentează doar circuitele de pe faza respectivă (sau tablou dedicat backup)
  • Iarna, cu baterie la SOC mic și fără soare, autonomia = capacitate utilă / consum — dimensionarea contează
  • Sarcinile neesențiale se scot pe tablou separat ca să prelungească autonomia
Cadrul normativ aplicabil

Standardele și ordinele de referință

EN 50549-1 : 2019
Racordare la rețea în joasă tensiune
Cerințe pentru centrale conectate în paralel cu rețele de distribuție ≤ 1 kV: praguri U/f, timpi de deconectare, ride-through, funcțiile Q(U), P(U), P(f), reconectare.
EN 50549-2 : 2019
Racordare în medie tensiune
Echivalentul pentru rețele > 1 kV (până la 35 kV). Instalațiile ≤ 150 kVA pot folosi cerințele din partea 1.
EN 62116 : 2014
Test anti-insularizare
Metoda de încercare pentru protecția anti-insularizare a invertoarelor conectate la rețea. Confirmă deconectarea ≤ 2 s în condiția echilibrului sarcină–producție.
Ord. ANRE 132/2020
Normă tehnică pentru prosumatori
„Condiții tehnice de racordare la rețelele electrice de interes public pentru prosumatorii cu injecție de putere activă în rețea" — cu modificările ulterioare.
EN 50160
Calitatea tensiunii în rețele publice
Limitele de tensiune (±10 % Un), frecvență, flicker, armonici — cadrul în care trebuie să se înscrie și efectul injecției FV.
IEC 62109-1/-2
Siguranța convertoarelor FV
Cerințe de securitate electrică pentru invertoare (izolație, Riso, curent rezidual RCMU, marcare). Baza certificatului de siguranță al echipamentului.

Certificatul de conformitate al invertorului (EN 50549 + EN 62116) este obligatoriu în dosarul de punere sub tensiune — la prosumatori rezidențiali și la CEF-uri deopotrivă. La instalații medii/mari se adaugă buletinele releului de interfață extern.

Întrebări frecvente — explicate de ingineri

FAQ tehnic

De ce invertorul nu produce imediat după o pană de curent?
Norma EN 50549-1 impune o observare de minimum 3 minute a rețelei revenite — invertorul verifică continuu că U și f stau în limite, fără nicio abatere. Abia apoi resincronizează PLL-ul, închide releul și urcă pe rampă (≤10 %·Pn/s). Total tipic: 3–5 minute. E protecție, nu defect: rețelele revin deseori instabil după incidente, cu recuplări succesive.
Ce înseamnă eroarea „Riso low" / „Isolation fault"?
La fiecare pornire, invertorul măsoară rezistența de izolație a câmpului DC față de pământ. Sub 100 kΩ refuză pornirea. Cauze frecvente: conector MC4 inundat, cablu DC ros (rozătoare/frecare pe tablă), panou cu microfisuri + umezeală. Apare des dimineața pe rouă și „se vindecă" la uscare — dar cauza reală trebuie găsită cu megohmmetrul, string cu string. Nu se ignoră: e exact defectul care în paralel cu un al doilea contact la pământ produce arc DC.
De ce scade producția la prânz, exact când soarele e maxim?
Trei mecanisme, des suprapuse: 1) P(U) — la prânz toată strada exportă, tensiunea rețelei urcă spre 250+ V, iar invertorul își reduce singur puterea (Volt-Watt); 2) derating termic — peste ~45 °C la invertor, electronică se protejează; 3) limită de export setată de OD. În platforma noastră de monitorizare vezi exact care din ele acționează — tensiunile pe faze sunt logate.
Pot avea curent în casă la pană, dacă am panouri dar NU am baterie?
În general nu. Fără rețea, invertorul grid-following se deconectează obligatoriu (anti-insularizare). Producția PV e instabilă (un nor = colaps), deci fără un tampon de energie invertorul nu poate forma o rețea proprie stabilă. Unele modele oferă un „EPS solar" limitat pe timp de soare, dar practic backup-ul real cere baterie — vezi tab ③.
De ce nu se încarcă bateria la 100 % iarna?
1) Temperatura: sub 0 °C BMS-ul interzice încărcarea (placare cu litiu = degradare ireversibilă); între 0–10 °C limitează curentul. 2) Strategia: în modul „time-of-use" sau cu rezervă de backup setată, invertorul oprește intenționat încărcarea la pragul configurat. 3) Calibrarea SOC: curba plată a LiFePO₄ face ca SOC-ul afișat să fie estimat — o încărcare completă săptămânală îl recalibrează.
De ce contorul OD arată altceva decât aplicația invertorului?
Sunt puncte de măsură diferite: invertorul măsoară la bornele lui, contorul OD la punctul de delimitare. Între ele: pierderi pe cablu AC, transformatorul (la MT), consumul auxiliar al instalației. Diferențe de 1–3 % sunt normale; peste 5 % — verificați conexiunile și raportul CT. Platforma noastră compară lunar cele două surse exact pentru asta.
Ce înseamnă „derating" și când apare?
Reducerea automată a puterii pentru auto-protecție: termic (radiator peste prag — ventilație insuficientă, montaj în soare), de tensiune (P(U) la rețea „umflată"), de frecvență (P(f) peste 50,2 Hz), de curent DC (string supradimensionat față de MPPT). Invertorul loghează cauza în registrul de evenimente — se citește, nu se ghicește.
De ce aud un țiuit / bâzâit din invertor?
Magnetică (bobinele filtrului, transformatorul DC-DC) vibrează la frecvența de comutație și la armonicele ei — un fluierat la 16–20 kHz e la limita auzului și e normal, mai pronunțat la sarcină mare sau în mod baterie. Zgomot nou + miros = altă discuție: opriți și chemați service-ul.
Cât ține o baterie LiFePO₄ în realitate?
Chimia LFP suportă 4000–8000 cicluri la 80 % DoD până la 70–80 % capacitate rămasă. La un ciclu pe zi = 12–20 ani. Ce o îmbătrânește accelerat: căldura (peste 35 °C constant), stat la 100 % SOC vara, descărcări sub 5 %. BMS-ul + setările corecte de rezervă fac diferența dintre 10 și 20 de ani.
De ce e limitat racordul monofazat (≈4,6 kW)?
Pentru că toată puterea injectată trece printr-o singură fază: ΔU pe acea fază e de ~3× mai mare decât la trifazat cu aceeași putere, iar dezechilibrul dintre faze deplasează potențialul nulului — vecinii de pe aceeași fază văd tensiuni mari, ceilalți mici. Limita păstrează simetria rețelei de JT. Detalii în tab ①, secțiunea 4.
N-ai găsit răspunsul? Întreabă asistentul AI „Soare" — acum știe și partea tehnică:

Ce este PLL? Ce e ROCOF? Trecerea pe backup Încărcarea prin MOSFET BMS & echilibrare Litiu sub 0 °C Reglaj cos φ Huawei Pornirea — verificări

CONSULTANȚĂ TEHNICĂ SPECIALIZATĂ

Vrei un sistem proiectat ca la carte?

NEXT LEVEL BUSINESS — autorizați ANRE C1A (proiectare) și C2A (execuție) până la 20 kV. 11 electricieni autorizați, peste 50 MW instalați. De la dosarul de racordare la punerea sub tensiune conformă.

Contactează-ne Cere o ofertă